Voi pleca probabil.

Ma gandesc sa plec, unde nu stiu dar oricum undeva in lume. Mai stau aici doar pentru a-mi achita datoria, apoi imi fac bagajul si plec, voi disparea o perioada buna de timp, voi merge undeva unde sa nu imi inteleaga nimeni strigatul, unde sa pot striga fara a fi inteles, fara a fi privit macar. In momentul asta as lua rucsacul in spate si as pleca, nu mai am nimic de pierdut, am pierdut tot, se pare ca ce e mai important pentru mine azi se incheie.

Nu vreau sa se termine aici dar nici nu vreau sa tin oamenii cu forta langa mine, nu vreau sa imi fie mie bine daca altora nu le este. Eu raman rezervat, nu se va atinge nimeni de mine, eu nu ma voi atinge de nimeni, imi voi gasi un loc de munca care sa imi permita sa traiesc, sa imi permita sa imi iau o masina, in rest, azi sunt al nimanui, azi nu mai sunt nimic.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *