România, tara in care se asteapta ajutorul divin, nimic nu se face

Deci mă uit de la un timp prin sectorul politic care nu mă atrage dar mă dezgustă și nu numai în sectorul politic ci și la oamenii din jur care vor să schimbe președintele țării.

Cum am mai spus și o voi mai spune POȚI SCHIMBA PREȘEDINȚI SUTE/MII, DACA OMUL NU SE SCHIMBĂ NICI SITUAȚIA UNEI ȚĂRI NU SE SCHIMBĂ!

Adică degeaba schimbi președintele dacă vine tot un hoț la putere ce va guverna o țară de hoți, șomeri sau oameni cu dorință de muncă dar fără experiență. Pentru a se schimba ceva în această țară, trebuie să ne schimbăm noi oamenii mai întâi, de la cel mai mic la cel mai mare, știți vorba aia „nu te gândi ce-ți oferă țara ci ce poți oferi tu țării” deoarece țara este doar o bucată de pământ ce trebuie lucrată, îngrijită și doar astfel va crește. În cazul în care toată lumea așteaptă un trai mai bun dar nu muncește pentru el, președintele țării ce poate face?

Momentan trăim într-o lume cu oameni care mai degrabă se roagă la zei decât să muncească în timp ce mentorii, preoții etc. se plimbă în mașini de lux, dau două sarmale enoriașilor în timp ce ei se ospătează cu carne de vânat, ne spun să nu furăm dar ei se îmbogățesc, ne spun să nu ucidem dar ei sunt vânători, consumă vânat, fac discriminări între oameni și cer taxe pentru servicii precum rugăciuni, înmormântări, botezuri etc. Iar enoriașii înloc să muncească spun „Dă Doamne!”. Păi cum mama măsii să-ți dea săracu zeu, dacă tu nu pui osu la treabă, îți putrezește curu pe scaun și aștepți de sus, nu-ți va da nimeni nimic, descurcă-te și încetează sa mai speri la viață simplă și divinitate. Nu credeți că acei zei mitici de care se tot vorbește sub orice nume ar fi găsiți ei, s-au plictisit de atâta „dă doamne!”? Poate au și ei altă treabă decât să privească pupincuriști ce stau degeaba așteptând să pice de sus.

Ar fi alta situația dacă nu ar exista discriminarea, speranța că ceva se va schimba stând degeaba, și impresia că dacă faci o rugăciune ți se va da. Dacă nu ne punem toți pe muncă, nu vom răzbi niciodată. Dacă toată lumea ar munci, dacă s-ar deschide fabrici și uzine în care să se producă pentru export, România ar ajunge la nivelul Germaniei sau Franței.

Dar în cazul în care în românia s-au privatizat fabricile și uzinele în care se lucra zi și noapte la trei schimburi, pe motiv că au devenit neprofitabile, în situația în care privatizarea pentru român înseamnă desfințare și vindere la fer vechi, cum să ne dezvoltăm? Eu tot mă întreb cum o uzină care are comenzi și angajații lucrează la foc continu, este neprofitabilă. O fi mai profitabilă la fier vechi? O fi mai profitabilă pe post de ruină? O fi mai profitabilă sub formă de morman de moloz?

Asta este realitatea în care trăim, uina sumbră plină de leneși, drogați, bețivi și evlabioși dar și oameni cu dorință de muncă dar nebăgați în seamă.

2 Responses to “România, tara in care se asteapta ajutorul divin, nimic nu se face”

  1. Laurentiu spune:

    Ok..sa se schimbe si omul..dar cand totul e in regres de 20 de ani, oare cum crezi ca vor evolua lucrurile in viitor? Totul pleaca de sus…as pune accept pe educatie..cu educatie vom avea oameni capabili in orice sector!

  2. Sandu spune:

    Lucrurile se imbunatatesc oricum..

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *