Plec, chiar plec

Tot mai hotarat sa plec, deja vad plecarea din tara ca pe o cale de scapare, ca pe o sansa la un trai ok, nici acum nu ma plang dar vezi, vezi tu atunci cand nu iti poti permite lucruri, iti raman vise. Cand visezi, cel putin in cazul meu, lupti prin orice mijloace morale si demne pentru a ajunge unde vrei.

Dar unde vreau eu sa ajung?

Pai vreau sa ajung sus, sa am un business, sa am un loc in care sa fiu patron, sa-mi fiu prorpiu patron si sa demonstrez ca nu iti trebuie facultate pentru a ajunge sus, ca nu iti trebuiesc doar oameni cu experienta pentru a te dezvolta, vreau un loc unde sa angajez tineri, sa le ofer sansa de a-si crea o cariera si a acumula experienta. Am vise mari insa, vise realizabile in anii ce urmeaza.

Voi face un ultim sacrificiu si voi pleca iar din tara, voi munci orice atat timp cat voi fi platit, bine platit.

In rest, sunt ok, inca incerc sa imi impun unele lucruri, sa imi controlez sentimentele, sa nu puna fluturii stapanire pe mine, sa nu intru in depresie mai mult decat sunt deja.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *