Padina 2011 și Munții bucegi

Am venit și de la Padina. O să vă povestesc cum a fost traseul de dus, cum a fost acolo, traseul de întoarcere, cam tot.
Plecăm dimineața, cu personalul, ajungem în Bușteni unde ne întâlnim cu Vlad (ghidul nostru, el știa traseul), Dede, Morthy, Kacetă și Perpelea și pornim la drum.
Am urcat pe Jepii Mari, a fost grea urcarea, ținând cont că aveam bagaje (rucsace enorme) și câte un pet de bere în mână (ne-am luat provizii). Mai urcăm, mai stăm, ajungem sus, la 2000 de metrii altitudine, ne odihnim, apoi coborâm spre Padina, o luăm pe o scurtătură pe lângă o stână, ne speriem puțin de câinii care ne înconjuraseră și ne lătrau, asta până strigă ciobanul ce era în stână ceva de gen „uăăăăă” iar câinii ca la un semnal, au intrat în standby, nemai lătrând și transformându-se instant din câini fioroși, în câini fioroși ce-și văd de oile lor. Mai mergem ce mai mergem, ajungem la Padina, acolo lume multă, corturi, băutură, distracție, ne montăm corturile și plecăm în recunoaștere.
Stăm la concertele din prima seara, au fost 3 trupe care au cântat bine.
Aceștia sunt

A doua seară adică sâmbătă au cântat

  • Paradox
  • Stillborn
  • Travka – au cântat deflorabil, s-au cam crezut în junglă au cântat 4 piese, nici măcar cele mai bune și au ieșit de pe șcenă fără măcar a spune la revedere, m-au dezamăgit.
  • Vița de vie – ei au sunat genial de bine
  • Mărgineanu
Oricum cei de la Toulouse Lautrec sunt super, super de treabă, cântă bine și nu ne-au refuzat când a vrut Bran să facă poze cu ei.
Per total, au fost 3 zile state la Padina GENIALE, două nopți în cort, muzică bere, votcă, foc de tabără, atmosferă, divin.
Am plecat duminică dinmineața de acolo, am urcat până la cota 2000 (Bușteni) unde am văzut Babele, Sfinxul (recomand), apoi am coborât Jepii Mici, am văzut capre negre, am coborât ținăndu-ne de lanțuri, printre stânci, a fost greu dar frumos. Îmi place muntele, demonstrează că este mare, agresiv și nu iartă (multe cruci pe traseu), dar cu toate acestea țăranii români, cretinii, inconștienți aruncă gunoaie pe unde le vine, nu le pasă că ân câțiva ani muntele se va umple de gunoaie. Noi am strâns și chiștoacele de pe lângă cort și le-am pus la gunoi, am strâns tot ce însemna gunoi pe unde am poposit, dar altora nu le pasă.
Muntele, nu este tomberon de gunoi, muntele trebuie să rămână frumos și pentru copii copiilor noștri, gândiți-vă unde aruncați o hârtie, gândește-te că tu ai fi muntele, cum ți-ar prinde să fi împodobit cu gunoaie și atenție muntele din când în când își mai ia „tribut” câte un drumeț, poate vei fi tu acela, ocroteștel și te va ierta, murdăreștel și alții îți vor citii pe cruce zeci de ani de-aci în colo.
Am ajuns în gară, am așteptat trenul, ne-am urcat, în tot vagonul mirosea oribil, era ceva gen cameră de gazare, mirosea la fel ca în baie. Am mers cu geamurile deschise și într-un final am ajuns acasă.
 
Voi urca poze și filmulețe, încă nu le-am descărcat dar urmează.
Tovarăși de drum: 
Bran, Loredana, Morthy, Dede, Kacetă, Perpelea și Vlad cel care ne-a îndrumat și ne-a arătat ce înseamnă muntele.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *