no name

Sunt momente in viata cand, pur si simplu iti vine sa te arunci de pe primul pod cu tot cu masina… Acele momente cand realizezi ca tot ce faci e pe dos, tot ce ai construit pana acum pica ca un cacat. Sunt momente si momente in care te simti inutil, impropriu spus viu. Sunt ganduri care iti invadeaza capul, sunt sentimente care iti invadeaza tot corpul si vrei sa renunti la ele, vrei pentru ca nu iti fac tocmai bine dar nu poti pentru ca sunt…. reale, cat se poate de reale si inimii nu ii dai restart ca unui calculator obosit, tot ce vrea ea face.

Nu credeam ca voi ajunge sa spun asta vreodata dar, dea dracu in el de plod inaripat cu arcu lui cu sageti „ca cand” o tras apai mi-o rupt capu. Incerc sa nu imi exteriorizez mintea prea mult insa, estentialul consa in faptul ca as da orice sa dau timpul cu un an in urma, sa fac alte alegeri si in seara aia de festival sa fiu eu, fara restrictii, fara nervi, fara nimic, doar eu, sa fi avut macar curajul de a o cunoaste atunci, dar pate ca inaripatu ala defect era in pauza de masa, nu am idee insa, dea barbosu sanatate aluia de face o masina a timpului caci eu o testez, nu vreau nimic mai mult decat sa fiu la locul potrivit, in momentul potrivit nu cum obisnuiesc, mereu punctual dar unde trebuie sa intarzii un an…..

Aş vrea să pot să cred ce-am crezut odată
Aş vrea să te revăd măcar odată 
Şi aş mai vrea să fiu din nou copil 
Să fie totul mai puţin dificil

 

PS. Nu am tinut la nimeni niciodata atat de mult, nu am alergat niciodata dupa nimeni, acum sunt dispus sa astept….. cat poate dura… o luna, 2, un an, poate doi…. nu renunt la fata ce a reusit sa scoata ce-i mai bun din mine, sa-mi redea pofta de scris, sa ma tempereze, sa ma faca sa ma gandesc permanent la ea, sa-mi bantuie visele, sa-i ador zambetul, sa ador tot ce inseamna ea!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *