gand cu gand

Si imi fac planu’, ca tiganu, si sper sa mearga crezand ca iese. Fuck, defapt nu prea mai iese nimic, inafara de munca nu prea mai fac nimic, munca si rareori mai gasesc timp pentru mine. Ma straduiesc sa muncesc mai mult, mai bine, sa strang mai mult pentru a putea face mai multe. Asta facem noi oamenii toata viata, ne straduim sa strangem mai mult pentru ca nu ne ajunge oricat am avea. Ne facem planul ca tiganul, inotam spre mal contra curentului, alergam pe scarile rulante sa urcam, chiar daca ele urca, vrem sa ajungem sus mai repede.

Suntem doar oameni intr-o societate de parveniti, de lacomi, puturosi si increzuti, suntem doar cobai ai unui sistem ce ne vrea surzi si muti, orbi si prosti. Suntem dresati de televiziune, de radio si publicitate stradala, condusi de hoti, corupti si curve ce se vor dive.

Suntem evlaviosi, bagam bani in biserici sperand ca ne vom curata de pacate, de boli, ca ne vom umple de bani si din contra, lasam spitalele, industria, invatamantul si infrastructura de-o parte.

Suntem generatia aceea care „nu da cu pumnul, da mesaj”.

Fiecare ne pierdem in cate ceva, eu m-am pierdut de mult, undeva in trecut, incerc sa ma regasesc in prezent fugind de mine, construind bariere in jurul meu, involuntar fac asta si nu ma pot abtine.

Tot ce e in jurul nostru parca ne condamna la plafonare….

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *