Eu, omul.

Dimineata, sunt abatut, aseara am fost pus sa renunt, am fost rugat sa renunt la tot ce iubesc, nu fac asta, eu nu renunt. Voi uita de asta, azi voi merge la munca, voi fi un om normal chiar daca inauntrul meu este tot doar razboi, un razboi interior cu lumea de afara, un razboi cu mine.

De 8 luni incoace, iubesc o fata, Georgiana, ea acum trece printr-o perioada mai dificila cu bacul, trece prin stres si depresie, toata lumea vrea ceva de la ea, toata lumea vrea mai mult de la ea insa nimeni nu ii ofera ce vrea ea. Ea crede acum ca nimic nu poate iesi bine, eu stiu ca va iesi bine in final, eu stiu ca dupa toata perioada asta, totul va fi bine.

Nu imi place ca este trista, nervoasa, este dezamagita de tot, uneori toti nervii astia sunt varsati pe mine, uneori simt ca eu incasez toate loviturile pentru tot ce se intampla, nu sunt ascultat, ce spun eu sunt baliverne, doar aberatii ale unui om care iubeste, aberatiile unui om care ar da totul pentru un zambet pe fata ei.

Azi, azi voi fi inert, azi imi voi tine telefonul in buzunar, azi nu voi mai deranja pe nimeni, nici chiar pe ea, azi voi astepta sa fiu sunat, sa primesc mesaje si doar voi raspunde. Azi nu vreau sa mai deranjez, azi nu vreau sa mai fiu eu cel care provoaca lacrimi, azi voi fi nebunul legat cu lantul de gratiile incaperii in care se afla, azi imi aduc aminte bucuros de toate cele 8 luni impreuna plus alte 4 in care ieseam periodic sa o vad.

Azi omul asta, pentru ca om este si el, are in el o parte ce asteapta sa fie completata, din el s-au rupt bucati de suflet. Acest om isi asteapta sufletul inapoi, acestuia ii pasa, acesta iubeste, acesta este dispus sa astepte ani de zile intoarcerea iubitei, acesta isi va incuraja iubita sa isi urmeze visele, o va astepta si o va iubi indiferent de situatie. Omul acesta sunt eu, omul care se trezeste in minte si suflet cu ea.

Imi pare rau pentru tot! Sper doar ca totul va iesi intr-un final bine.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *