Două ore…

Două ore, două ore terminate prea repede, prea brusc, dar nicidecum aiurea ca celelalte 5 petrecute la școală. O plimbare în frig…. dar cine să-l simtă? Eram prea fericit, mulțumit nu știu diferit decânt de obicei. Pot merge cu spatele, chiar pot merge cu spatele. sunt multe de spus dar nu aici, îmi voi spune doar mie atunci când mă voi întâlnii cu mine. Nu prea dau ochii cu mine, poate doar dimineața când rupt de somn mă uit în oglinda mea veșnic prăfuită, praful o protejază de imaginea mea somnoroasă. … Nu știu, aiurez…

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *