Ce rost are?

Totu-i depresiv, de la vreme la situatie, de la situatie la timp. Traiul in tara asta a ajuns un fel de sport extrem, este un fel de lupta a fumului cu vantul, oricat ar incerca sa se inalte, vantul il va risipi, asa si planurile mele de viitor, oricat de inalte le vad, situatia mi le risipeste.

Am bagat sute de cv-uri, am alergat la zeci de sedii de firma pentru o angajare pe un salariu decent, cu contract dar se pare ca unde te angajeaza nu te plateste si unde nu te angajeaza cauta experienta. Suntem generatia somerilor cu ate in regula, suntem rezultatul blestemelor ceausiste, suntem blestemul vremurilor in care oamenii erau luati de pe strada si dusi la munca, suntem…

Nu prea mai am nici o speranta in tara asta, totul este contra mine, aproape totul, traim pe un teren minat, plin de corupti, angajari pe rudisme si spagareala, pupincurism electoral si pupincurism profesional. O tara in care cei tineri sunt someri, cei ce au un loc de munca de pe vremea comunismului, tin de el iar restul, restul poate au noroc sau rude sus puse.

Eu spun simplu, ce rost mai are sa mai stam in tara? Nu imi vad viitorul aici, imi voi face o familie in catva ani apoi vom pleca, vom veni in tara doar in vacante.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *