Amintiri din copilărie

„Nu ştiu alţii cum sunt dar eu când mă gândesc” la cum mă jucam cu copii de prin cartier de-a-vati-ascunselea, șotronu, flori fete și băieți, rațele și vânătorii și multe altele, mă gândesc ca au fost prea puțini anii aceia de copilărie.

Mă uit acum la copii mai mici care se joacă cinci minute și se iau la bătaie…. unde-i spiritul de echipă, unde-i cheful de joacă…. pur și simplu copii de astăzi nu mai știu să se joace. Acum majoritatea copiilor, dacă cad și se lovesc puțin o pornesc pe plâns și se duc în casă, eu îmi rupeam gâtul prin pădure pe toate râpele sau pe gârlă printre bolovani și eram plin de zgârieturi dar nu intram în casă decât seara târziu.

Stăteam toată ziua pe drum, umblam de colo- colo, mă cățăram prin toți copacii și pe toate gardurile, se rupeau crăcile cu mine, mă loveam dar mă ridicam și iar mă urcam. Îmi plăceau mult merele de la vecini, erau mai bune ca cele din grădina mea. Mai aveam și obiceiul să strâng orice animăluț găseam pe stradă chiar dacă era un cățel mic sau unul mai mare ca mine, eu îl aduceam acasă….

Copii din ziua de azi nu știu ce înseamnă să te joci frumos, ei se joacă cât se joacă și se iau la bătaie, noi ne jucam ore înșir și nu ne mai certam deloc.

Câți dintre voi nu ați jucat măcar odată unul din jocurile de mai sus, când spun măcar odată mă refer la o vacanță întreagă… Nu vă este dor de mersul la bunici, de verile pierdute pe dealuri, de foamea ce vă era seara când ajungeați acasă și strigați „Mamăăăăă mie foameeee!”

Ce vremuri mă, ce vremuri….

One Response to “Amintiri din copilărie”

  1. Clinci Cosmin spune:

    Mare dreptate ai Marinele !!! Ai un mare LIKE de la me !!!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *